Nobil transilvănean, membru al consiliului princiar, cumnatul principelui Mihai Apafi I, căpitan-șef al Cluj-Napoca și Somlyó.

A fost primul constructor al castelului din Bonchida, consemnat în înregistrări scrise. A dobândit multe proprietăți pentru familia sa, inclusiv castelul Gyal. A devenit victima unei conspirații politice și a fost decapitat sub presiunea consilierului princiar Mihály Teleki. Soția sa, Kata Bornemisza (?-1685), a fost închisă împreună cu el la Castelul Bethlen, iar după moartea soțului ei s-a mutat la Bonchida, unde se afla deja castelul cu patru bastioane de colț și o curte interioară.

Baron, ridicat la rang de conte, nobil pro-Habsburg, primul guvernator al Transilvaniei înglobate în Imperiului Habsburgic

După numirea sa, a demarat lucrări de construcție la castel. Soția lui a fost Klára Bethlen.

Conte, comite suprem al comitatului Cluj. Mare comis al împărătesei Maria Terezia, vistier și consilier aulic al Sfântului Imperiu Roman

În 1746 s-a căsătorit cu baroneasa Ágnes Barcsay, veniturile moșiilor proprii fiind sporite și de uriașa zestre a soției sale. Când nu rezida la Gilău, își petrecea vremea la curtea vieneză a împărătesei Mariei Terezia. Cuplul a avut patru copii în zece ani, dintre care au supraviețuit doi fii: Dénes Bánffy (care a murit în 1773) și György Bánffy, mai târziu guvernator, precum și o fiică, Ágnes (născută în jurul anului 1756). În al zecelea an de căsătorie, contele s-a convertit la religia catolică. Legăturile sale politice și religioase au inspirat reconstrucția în stil baroc a castelului: curtea de onoare în formă de potcoavă și galeria de statui din piatră de pe aticul acestui corp, precum și amenajarea parcului francez al castelului. Castelul a devenit cunoscut drept Versailles-ul Transilvaniei datorită acestor transformări.

Vistier imperial și regal, din 1787 guvernator al Transilvaniei

A studiat la Theresianum din Viena. A fost ultimul nobil transilvănean cu adevărat opulent, unul dintre cei mai pasionați constructori și amatori de artă. Era patronul Societății Transilvane pentru Cultivarea Limbii înființate de György Aranka în 1793, iar în 1819 a devenit patronul Asociației pentru Muzică, prima instituție de învățământ artistic din Cluj și din regiune. Soția sa, Palm Jozefa a fost, de asemenea, un connoisseur al muzicii, fiind pasionată de Mozart.

A fost comanditarul celebrului Palat Bánffy din Cluj, în timp ce efectua lucrări de reparații la Bonțida, realizând în 1784, în stil baroc, portalul clădirii principale cu deschidere spre curtea interioară. Fapta sa este imortalizată de o inscripție latină aflată pe lintelul accesului la balconul de la etaj.

RESTAURARI CURAVIT COMES GEORGIUS BANFFI L: B: DE LOSONTZ /S: C: R: A: M : CAMERARIUS INSIGNIS ORD: S: STEPHANI REGIS APLICI COMENDATOR / HUNGARICO ET TRANNICO AULICUS CANCELARIUS ANNO 1784.

Corespondența dintre György Bánffy și Jozefa Palm ilustrează marea grijă și atenție acordată decorației interioare a castelului, care în această perioadă a fost amenajată cu sobe de teracotă albe și candelabre baroce cu pandantive de sticlă, chiar și piesele de șah înalte de câte un metru, marcate cu inițiala BGB au fost realizate în această perioadă. În reședințele lor de la Cluj, Gilău și Bonțida se găseau o multitudine de orologii muzicale și alte structuri, două contrabasuri, un țambal, suporturi pentru partituri, bănci pentru muzicieni și nu în ultimul rând, un fortepiano furniruit cu lemn de cireș.

Consilier gubernial

A trăit singur pe moșia sa de la Bonțida, fiind un om extrem de retras și singuratic. Fiind un amator de artă pasionat, își făcea mereu planuri de reconstrucții și adopta imediat toate tendințele la modă. A transformat parcul francez de la Bonțida într-un parc englezesc, înconjurând castelul cu alei șerpuitoare, boschete aranjate artificial și aranjamente de flori împrăștiate. În anii 1810 a demolat turnul porții renascentiste, ale cărui elemente au fost folosite pentru construirea morii de lângă castel, respectiv a refațadizat unele dintre clădiri în stil neoclasicist. Ca urmare a răspândirii romantismului englez în Ungaria, aripile vestice ale castelului (o parte a clădirii principale și fosta clădire a bucătăriei) reflectă stilul neogotic. Sărăcit datorită abuzurilor angajaților săi, contele a fost nevoit să-și vândă castelul ducelui de Coburg, care l-a cedat contelui Miklós Bánffy.

Polimat maghiar; scriitor, grafician, scenograf și costumier, regizor de scenă, politician, ministru de externe. Părinții săi au fost György Bánffy (1845-1929) și Irma Bánffy (1851-1875).

Soția sa este actrița Aranka Váradi.

1900–1906 deputat, 1906–1909 redactor la Ziarele Transilvaniei, 1906–1910 administrator șef al județului Cluj, din 1912 director al Operei Maghiare și al Teatrului Național, în 1916 i s-a cerut să proiecteze locul de încoronare al ultimul rege ungar, Károly IV.

1921–1922 Ministrul Afacerilor Externe al Ungariei. S-a întors în Transilvania în 1926, iar la 6 iulie 1926 a primit cetăţenia română de la regele român Ferdinand I, promiţându-i că nu se va angaja în politică timp de zece ani. În loc de politică, el a considerat ca sarcina lui să impulsioneze viața literară transilvăneană și să construiască sistemul de instituții culturale maghiare în Transilvania. Înființarea Helikonului Transilvanean, regularizarea întâlnirilor de scriitori la Marosvécs, modernizarea Opoziției și adăugarea unei rubrici literare duminicale, promovarea operei editoriale de carte a Breslei de Arte Plastice din Transilvania sunt acțiunile de politică culturală care indică eficacitatea prezenţei lui Miklós Bánffy în Transilvania. În plus, este curatorul șef al Bisericii Reformate Transilvane, iar de patronajul său poate beneficia EMGE, organizație care reunește fermierii ardeleni. Romanul său în mai multe volume, Povestea Ardealului, publicat din 1934, este o capodopera a literaturii mondiale.

Tot în anii 1930, a simplificat loggia arhitecturală de la etajul superior al aripii de vest a castelului pe baza planurilor sale și ale lui Károly Kós.

În 1944, în calitate de delegat al guvernului maghiar, a încercat să găsească contactul cu forțele antifasciste de la București. Drept urmare, trupele germane care se retrăgeau au incendiat castelul său din Bonchida. După aceea, a locuit la Cluj până în 1949 și a murit la Budapesta în 1950.

Ultima purtătoare a numelui ramurii conte a familiei Bánffy din Losonc, proprietară a castelului Bonchida din 2007. S-a născut la Budapesta. Soțul ei este Ted Jelen. Dintre cei trei copii ai lor, David a decedat, Elisabeth locuiește la Paris, iar Nicolette locuiește în AEÁ. Are trei nepoți. Tatăl său, Miklós Bánffy, este managerul moștenirii literare, inițiatorul traducerilor în engleză și franceză ale Trilogiei Ardelene și co-traducător al versiunii în limba engleză. El este, de asemenea, responsabil pentru renașterea operei lui Miklós Bánffy. Locuiește în Tanger și și-a publicat memoriile în 2005 sub titlul Singing from Life.

Bibliográfia:

A bonchidai Bánffy-kastély: múlt, jelen, jövő, 2020.

Bíró József, A bonchidai Bánffy-kastély, Minerva, Cluj, 1935. (ETF 75)

Bíró József, Erdélyi kastélyok, Új Idők Irodalmi Intézet, Bp., 1943.

https://mnl.gov.hu/mnl/ol/hirek/nezzen_leginkabb_a_szeretetre_egy_erdelyi_fouri_hazassag

http://www.gyalucastle.com/photosfamily.html

Gy. Dávid Gyula, A bonchidai Bánffy-kastély, Polis, Kolozsvár, 2018.